Showing posts with label Romanii/Vlahi/Arumani/Timoc. Show all posts
Showing posts with label Romanii/Vlahi/Arumani/Timoc. Show all posts
Wednesday, November 24, 2010
Saturday, February 7, 2009
Romanii din Timok si muzica lor
Povestea romanilor din Timok, multumim Cristi Tabara, Pro Tv:)
http://en.wikipedia.org/wiki/Vlachs_of_Serbia
Cimeri Uzivo
http://en.wikipedia.org/wiki/Vlachs_of_Serbia
Cimeri Uzivo
Monday, June 18, 2007
Românii timoceni
Timocul sau Valea Timocului este o regiune istorică situată între Serbia şi Bulgaria, de-a lungul văii râului Timoc. Este formată din judeţele sârbeşti Branicevo, Morava de Est, Bor şi Zaiecar şi regiunea bulgară Vidin.
Timocul este străbătut de râurile Timoc şi Morava (un afluent al Dunării). Cel mai mare oraş este Bor. În această vale încep Munţii Balcani (Haemus). Geografic, Valea Timocului este amplasată în Serbia central-sudică, la graniţa cu Bulgaria. Administrativ, această regiune este formată din judeţele Branicevo, Morava de Est, Bor şi Zaiecar, pe teritoriul Serbiei şi regiunea Vidin, pe teritoriul Bulgariei.Până în 1830, anul de formare al statului sârbesc, românii timoceni trăiau într-o ţară comună care se numea „Provincia Morava - Lom“ şi care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior si pe teritoriul Daciei Aureliene. În perioada ocupatiei turceşti, această zonă a format "Paşalâcul de Vidin", cu centrul administrativ la Vidin (Diiu - denumirea românească). Sursele sârbe şi bulgare spun că, în antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celţii, traco-dacii şi ilirii. Celţii din Balcani au dispărut fără urmaşi, din iliri au apărut albanezii, iar prin romanizarea dacilor a apărut poporul român, în timp ce vlahii ar fi slavi romanizaţi. Alţi istorici precizează că Serbia a apărut abia în perioada 1718-1739, ca o creaţie a politicii austriece care căuta sa facă un pas în Peninsula Balcanică. Serbia nu avea autonomie naţională sau locală. La sud, Serbia se întindea până în apropierea Paşalâcului de la Belgrad, care era sub stăpânire otomană. În timpul primei răscoale sârbeşti împotriva turcilor (1804-1806) eroul Caragheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele ruseşti din zona Vidinului, a cerut să se răscoale şi populaţia din judeţele timocene, care aparţineau Paşe de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii s-au aliat cu sârbii, însă nu au avut multe de câştigat din acest tip de politică. Cu alte ocazii s-au împotrivit unor răscoale, cum a fost cea condusă de haiducul Veljko Petrovic. Caragheorghe împreună cu o armată de 3.000 de oameni a desfinţat satele "neascultătoare" locuite de români, cerând încă din anul 1809 ca graniţa răsăriteană a viitoarei Serbii să fie râul Timoc. La Pacea de la Bucureşti din mai 1812, sultanul turc a refuzat sa cedeze judeţele Timocul Negru şi Craina.
Miloş Obrenovici, un erou naţional sârb, reia mişcarea de eliberare a poporului său, şi obţine în aprilie 1815 autonomia Serbiei, în limitele Paşalâcului de Belgrad, reuşind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est şi Timoc, însă nu a cucerit Timocul şi Craina. Prin Pacea de la Adrianopole din 1829 şi prin Hatiseriful de la 1830, Miloş Obrenovici reuşeşte să anexeze judeţele majoritar româneşti, Timoc şi Craina. Printr-o intervenţie militară trei ani mai târziu, acestea sunt ocupate, iar graniţa cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima dată o segregaţie între românii din Timocul sârbesc şi cei din Timocul bulgar.
Obrenovici iniţiază un program agresiv de asimilare forţată a românilor din Timoc. Educatorii români sunt inlocuiţi de sârbi, care nu vorbeau româna. Preoţii români sunt alungaţi în România, fiind înlocuiţi de preoţi slavi, iar serviciul religios a început să fie oferit în limba slavonă. Procesul de asimilare forţată a românilor din Timoc a durat zeci de ani, şi a crescut în intensitate şi complexitate. Comunităţiile române au continuat să tipărească însă ziarul Vorba Noastră, la Zaiecar (dar acesta a fost interzis începând cu anul 1848, la fel ca ziarul bilingv Bilten din Pozarevat). În aceaşi perioadă, în recensământurile oficiale, comunitatea română scade în importanţă de la 93.444 locuitori în 1948 la 1.369 în 1961.
Majoritatea populaţiei din Timoc, locuind la sate, avea ca ocupaţie principală în trecut creşterea animalelor, negoţul cu lemne, vanătoarea şi extragerea cărbunelui. După cel de-al doilea război mondial, această zonă trece printr-un proces de industrializare rapidă. Sunt create mine de cupru şi aur, iar cea mai mare parte a populaţiei, neavând studii, a fost angajată ca personal necalificat. Personalul calificat era adus din marile oraşe, fiindu-le oferite locuinţe şi diverse beneficii. Industrializarea rapidă a zonei a ridicat nivelul de trai, iar muncitorii au început să-şi construiască locuinţe şi să investească în agricultură (achiziţionând utilaje) pentru a-şi spori producţia.
Timocul este străbătut de râurile Timoc şi Morava (un afluent al Dunării). Cel mai mare oraş este Bor. În această vale încep Munţii Balcani (Haemus). Geografic, Valea Timocului este amplasată în Serbia central-sudică, la graniţa cu Bulgaria. Administrativ, această regiune este formată din judeţele Branicevo, Morava de Est, Bor şi Zaiecar, pe teritoriul Serbiei şi regiunea Vidin, pe teritoriul Bulgariei.Până în 1830, anul de formare al statului sârbesc, românii timoceni trăiau într-o ţară comună care se numea „Provincia Morava - Lom“ şi care era situată pe o mare parte a teritoriului vechii provincii Moesia Superior si pe teritoriul Daciei Aureliene. În perioada ocupatiei turceşti, această zonă a format "Paşalâcul de Vidin", cu centrul administrativ la Vidin (Diiu - denumirea românească). Sursele sârbe şi bulgare spun că, în antichitate, în Peninsula Balcanică trăiau trei mari popoare: celţii, traco-dacii şi ilirii. Celţii din Balcani au dispărut fără urmaşi, din iliri au apărut albanezii, iar prin romanizarea dacilor a apărut poporul român, în timp ce vlahii ar fi slavi romanizaţi. Alţi istorici precizează că Serbia a apărut abia în perioada 1718-1739, ca o creaţie a politicii austriece care căuta sa facă un pas în Peninsula Balcanică. Serbia nu avea autonomie naţională sau locală. La sud, Serbia se întindea până în apropierea Paşalâcului de la Belgrad, care era sub stăpânire otomană. În timpul primei răscoale sârbeşti împotriva turcilor (1804-1806) eroul Caragheorghe, pentru a putea face legătura cu trupele ruseşti din zona Vidinului, a cerut să se răscoale şi populaţia din judeţele timocene, care aparţineau Paşe de la Vidin. Cu anumite ocazii, românii s-au aliat cu sârbii, însă nu au avut multe de câştigat din acest tip de politică. Cu alte ocazii s-au împotrivit unor răscoale, cum a fost cea condusă de haiducul Veljko Petrovic. Caragheorghe împreună cu o armată de 3.000 de oameni a desfinţat satele "neascultătoare" locuite de români, cerând încă din anul 1809 ca graniţa răsăriteană a viitoarei Serbii să fie râul Timoc. La Pacea de la Bucureşti din mai 1812, sultanul turc a refuzat sa cedeze judeţele Timocul Negru şi Craina.
Miloş Obrenovici, un erou naţional sârb, reia mişcarea de eliberare a poporului său, şi obţine în aprilie 1815 autonomia Serbiei, în limitele Paşalâcului de Belgrad, reuşind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est şi Timoc, însă nu a cucerit Timocul şi Craina. Prin Pacea de la Adrianopole din 1829 şi prin Hatiseriful de la 1830, Miloş Obrenovici reuşeşte să anexeze judeţele majoritar româneşti, Timoc şi Craina. Printr-o intervenţie militară trei ani mai târziu, acestea sunt ocupate, iar graniţa cu Bulgaria este stabilită pe râul Timoc. În acest mod, se realizează pentru prima dată o segregaţie între românii din Timocul sârbesc şi cei din Timocul bulgar.
Obrenovici iniţiază un program agresiv de asimilare forţată a românilor din Timoc. Educatorii români sunt inlocuiţi de sârbi, care nu vorbeau româna. Preoţii români sunt alungaţi în România, fiind înlocuiţi de preoţi slavi, iar serviciul religios a început să fie oferit în limba slavonă. Procesul de asimilare forţată a românilor din Timoc a durat zeci de ani, şi a crescut în intensitate şi complexitate. Comunităţiile române au continuat să tipărească însă ziarul Vorba Noastră, la Zaiecar (dar acesta a fost interzis începând cu anul 1848, la fel ca ziarul bilingv Bilten din Pozarevat). În aceaşi perioadă, în recensământurile oficiale, comunitatea română scade în importanţă de la 93.444 locuitori în 1948 la 1.369 în 1961.
Majoritatea populaţiei din Timoc, locuind la sate, avea ca ocupaţie principală în trecut creşterea animalelor, negoţul cu lemne, vanătoarea şi extragerea cărbunelui. După cel de-al doilea război mondial, această zonă trece printr-un proces de industrializare rapidă. Sunt create mine de cupru şi aur, iar cea mai mare parte a populaţiei, neavând studii, a fost angajată ca personal necalificat. Personalul calificat era adus din marile oraşe, fiindu-le oferite locuinţe şi diverse beneficii. Industrializarea rapidă a zonei a ridicat nivelul de trai, iar muncitorii au început să-şi construiască locuinţe şi să investească în agricultură (achiziţionând utilaje) pentru a-şi spori producţia.
Orkestar Cimeri
Desi ei scriu altfel decat noi, graiul este la fel ca in Oltenia, spre Banat..ca acasa, ca spre "munce".
Romanii de pe Valea Moravei
Rezolvand Cererea VALEA TIMOCULUI, a Asociatiei pentru Cercetare, Pastrare si Promovare a Culturii Romanilor si Cererea Asociatiei pentru limba, cultura si religia Romanilor de pe Valea Moravei, s-a stabilit ca sunt indeplinite toate conditiile prevazute de Statutul Federatiei Rumanilor din Sarbie si astfel s-a hotarat primirea acestor Asociatii ca membre ale Federatiei, iar in momentul in care semneaza Declaratia de constituire a Federatiei Rumanilor din Sarbie ca document-programa al comunitatii etnice romanesti (minoritate nationala) devin in mod just membre ale Federatiei Rumanilor din Sarbie.
si apoi am gasit o poezie..intr-o limba care seamana cu a noastra foarte tare. avem frati in tot Balcaniul despre care nu stim prea multe.
"Frat de muma si de unu tata
Noi, Romani den tot pomant
Romaniste limba-a nostra
Den aprope, ia sa frumos aude.
Mult ani, parinti
limba a pazato
prnt cancise si povesti
da la dusmani omarat.
Dar supt gropa la mormint
Straga a nosti buni parinti
Blastam mare sa aiba an casa
Care de limba a lui sa lasa.
Care sa lasa de limba a lui
Sal arda para focului
Si inima-a lui pra loc
Sa stie cie ie focu.
Care fuze de muma -a lui
Si de nume perintalui
Fugal doru domnezaului
Si dulsira somnului."
"S-a va intrab o vorba
frata mii ai buni
di ce va rusine
ca santet Rumani.
Unde sa vazut
unde sa uzat
sa nu sa vorbiasca
vorba rumaniasca.
Pacat si rusine
pe loc pe obliaga
mosu cu nepotu
sa nu sa intaliaga.
Cantecu pana scriu
la voi ma gandesc
inema bate tare
in peptu al rumanesc"
si apoi am gasit o poezie..intr-o limba care seamana cu a noastra foarte tare. avem frati in tot Balcaniul despre care nu stim prea multe.
"Frat de muma si de unu tata
Noi, Romani den tot pomant
Romaniste limba-a nostra
Den aprope, ia sa frumos aude.
Mult ani, parinti
limba a pazato
prnt cancise si povesti
da la dusmani omarat.
Dar supt gropa la mormint
Straga a nosti buni parinti
Blastam mare sa aiba an casa
Care de limba a lui sa lasa.
Care sa lasa de limba a lui
Sal arda para focului
Si inima-a lui pra loc
Sa stie cie ie focu.
Care fuze de muma -a lui
Si de nume perintalui
Fugal doru domnezaului
Si dulsira somnului."
"S-a va intrab o vorba
frata mii ai buni
di ce va rusine
ca santet Rumani.
Unde sa vazut
unde sa uzat
sa nu sa vorbiasca
vorba rumaniasca.
Pacat si rusine
pe loc pe obliaga
mosu cu nepotu
sa nu sa intaliaga.
Cantecu pana scriu
la voi ma gandesc
inema bate tare
in peptu al rumanesc"
Subscribe to:
Posts (Atom)
